Da, o să pară că sfaturile sunt nişte clişee groaznice, dar adevărul este că mulţi alergători merg şi aleargă un maraton făcând greşelile despre care urmează să vorbesc mai jos.
Eu le-am făcut pe toate înainte de primul, motiv pentru care vreau să dau mai departe ce am învăţat.
1. Hrăneşte–te corect şi nu îngrăşa porcu’-n ajun!
Omul la taste, aici de faţă, fix asta a făcut. Mi-am dat eu seama că în ultimele 4-5 zile înainte de maraton n-am mâncat deloc corect, aşa că decizia a fost ca măcar sâmbătă să fac un carbo loading corespunzător.
De la “corespunzător” până la a mânca un kg de paste şi o pizza plus vreo 2 geluri cu carbohidraţi de la Isostar n-a fost decât un pas. Nu încercaţi asta acasă! Eu am avut marele noroc ca stomacul să nu mă saboteze de data asta, dar AŞA NU!
2. Hidratează–te corect!
Aici nu-s multe de zis. Asta e un sfat care se aplică oricând, ca dealtfel şi ăla cu mancatu’, numai că în cazul hidratării trebuie puţin intensificată înainte de maraton. Musculatura are nevoie să fie hidratată.
Eu am talentul de a uita să beau apă cu zilele, asta pentru că stau numa‘ pe sucuri şi cafele. Tre să schimb obiceiul ăsta fiindcă AŞA NU!
3. Nu bea alcool!
Dacă se poate măcar o săptămâna înainte de maraton, dacă nu se poate, măcar cu 2-3 zile înainte. Eu am fost la un party, vineri seară, la care am băut câteva beri, iar rezultatul a fost un somn până la orele prânzului, sâmbătă, deci AŞA NU! Şi fiindcă tot vorbim de somn, trecem la următorul sfat:
4. Reglează–ţi programul de somn!
Dacă în fiecare zi tu te trezeşti la 9-10, şi te culci după 12-1 noaptea, ar cam fi cazul să schimbi asta măcar în zilele premergătoare cursei. Nu de alta, dar dacă mai te apucă şi emoţiile cu o seară înainte, în dimineaţa cursei o să te trezeşti extrem de obosit şi corpului o să îi ia mai mult să intre în stare de activitate sportivă.
5. Reglează aportul de vitamine!
Este ştiut faptul că o cursă de maraton te solicită atât psihic cât şi fizic, iar când fizicul nu mai poate, psihicul are de suferit. Cea mai frecventă problemă apărută este reprezentată de crampe. Ele apar şi dacă musculatura nu e îndeajuns de antrenată, dar apar şi din cauza aportului scăzut de vitamine şi minerale.
Un sfat foarte important, pe care orice alergător îl poate lua în considerare, este cel legat de rezerva de magneziu. O fiolă concentrată de magneziu în buzunar, n-ar strica niciunei persoane ce doreşte să termine cu bine un maraton.
Eu am uitat de această problemă înainte de primul meu maraton, iar când m-am hotărât să merg să cumpăr era prea târziu, aşa că am apelat la varianta “pastile“, care nu este la fel de eficientă.
6. Încălzeşte–te corespunzător!
Aici nu mă refer doar la încălzirea aia pe care ne-o făceau profesorii de sport în generală şi liceu. Mă refer la o încălzire corectă şi intensă pentru fiecare segment al corpului, cu accent pe picioare, bineînţeles.
Punctul cel mai important în tot procesul este încălzirea genunchilor. Pe ei se pune cea mai mare presiune, deci ei trebuie să fie foarte pregătiţi în lupta cu cei 42 de km.
7. Nu face abuzuri de alifii şi/sau spray-uri.
Ele, ca orice alt medicament, au o foaie în cutie ce poartă numele de “prospect”. Acolo sunt trecute informaţii legate de modul de administrare, informaţii ce ar trebui luat în calcul cu sfinţenie. De ce? Păi ajungi s-o păţeşti că mine!
Eu am folosit un spray din acela “minune” care răceşte zona afectată. Ce n-am ştiut eu a fost CÂT trebuie să îl folosesc. Citisem pe tub că trebuie pulverizat de la cel puţin 20 de centimetri de piele şi nu în cantităţi mari. Ce am făcut eu? Am dat de foarte aproape şi foarte mult.
Rezultatul: o arsură a zonei respective, o usturime oribilă ce nu-mi dădea pace şi alţi 50 de lei cheltuiţi degeaba pe nişte plasturi ceva mai performanţi care să protejeze bine zona afectată.
Acestea fiind spuse, am făcut un raport al tuturor greşelilor făcute de mine cu sfatul aferent pentru ca alţi alergători să nu mai repete drăciile făcute de mine
Articolul despre maraton este aici: Primul Maraton nu se uită niciodată
Leave A Comment