Wings for Life World Run 2015, cea mai tare cursa

Spun asta pentru ca a fost cea mai mare miscare de forte pe care am vazut-o eu pana acum. Numai faptul ca a fost inchis un drum national pe o distanta de 100 de km pentru mai bine de jumatate de zi este ceva remarcabil in Romania.

Vremea a fost cu noi poate prea mult. Spun asta pentru ca in prima jumatate a cursei soarele a batut putin cam tare, iar asta cred ca a fost motivul pentru care punctele de hidratare am fost asezate la o distanta de 4 km unul de celalalt incepand cu km 5 (initial se stabilise ca punctele de hidratare sa fie din 5 in 5 km).

Am ajuns la locatie cu aproximativ o ora inainte ceea ce mi-a oferit destul  timp sa ma echipez, sa fac incalzirea si sa ma si plimb putin printre oameni ca s ama salut cu cei cunoscuti.

Ce este special la evenimentul Wings for Life este faptul ca startul se da in acelasi timp in toate locatiile in care se desfasoara, in Romania ora de start fiind ora 14:00.

Pe ecranele amplasate in zona de start am putut urmari resaritul sau apusul in diferite locatii din lumea intreaga.

101280 de oameni au alergat in acelasi timp in 35 de locatii la nivel global. 

Sper ca anul viitor sa fim si mai multi.

Pe scurt cursa s-a desfasurat foarte lin si fara peripetii, pentru mine.

In prima parte a traseului am alergat alaturi de Alexandra, Diana si Cristi, pe care ii felicit pentru performantele lor. Am inceput usor sa cresc ritmul, luand o mica pauza la fiecare punct de hidratare.

Undeva pe la km 25 ma gandeam ca as putea sa renunt fiindca mi-am atins targetul, dar m-am gandit ca nu de asta sunt acolo. Ma aflam acolo fiindca alergam pentru cei ce nu o pot face, asa ca am continuat sa alerg, desi imi simteam talpile foarte grele.

Copiii de pe traseu care voiau sa bata palma cu noi si oamenii care ne aplaudau au adus un mare plus de energie. Ba chiar am trecut pe langa un grup de oameni care, iesiti la iarba verde, ne-au invitat la un mic cald si o bere rece, dupa cursa.

Cu 100 de metri inainte sa fiu depasit de masina de finish, am luat hotararea sa alerg putin cu spatele. Da, dupa ce alergasem aproape 27 de km, am inceput sa alerg cu spatele la o viteza de 17-18 km/h. A fost fun, mai ales ca Felix a inceput sa claxoneze, Mihaela Radulescu (pe scaunul pasagerului) ma aplauda, iar MC-ul evenimentului m-a mentionat pe statie.

Concluzia este ca evenimentul asta a fost cel mai de succes pentru mine, unul dintre motive fiind acela ca am alergat cea mai lunga distanta de pana acum, performanta cu care m-am clasat in primii 6% alergatori la nivel mondial, statistic fiind caracterizat astfel:

General Mondial: 5590
Masculin Mondial: 5087
18-25 Mondial: 597
General Romania: 85
Masculin Romania: 67
18-25 Romania: 8

Si ambasadorii din ale caror echipe am facut parte s-au descurcat foarte bine. Alex Nicolau a alergat 14.13 km, George Balta 17.72 km, iar Dani Otil 18.36 km fiind depasit din randul vedetelor doar de Carmen Bruma ce a alergat 18.57 km.

Castigatorii la nivel mondial au fost: LEMAWORK KETEMA (79.9 km) si Yuko Watanabe (56 km).

Clasamentul in Romania a stat cam asa:
NATIONAL MASCULIN
1. Wouter Decock – 61,72 km
2. Ioan Moisa – 58,26 km
3. Daniel Lupulescu – 56,49 km

NATIONAL FEMININ
1. Liliana Danci – 45,76 km
2. Adela Baltoi – 41,66 km
3. Luminita Suditu – 30,68 km

Speram ca eforturile noastre si suma cumulata sa fie inca un pas catre gasirea unui remediu pentru leziunile maduvei spinarii.

Partea tehnica a cursei:

Pe langa antrenamentele de alergare (putine la numar) si antrenamentele de forta din sala, alaturi de 7card, un mare aport la performanta mea a fost adus de un cumul de factori fizici si psihici.

Cand spun fizic ma refer la echipamentul meu care a primit un mare upgrade fix inainte de Maratonul Chisinaului (despre care urmeaza sa vorbesc). Upgrade-ul consta intr-o pereche nou-nouta de pantofi de alergare, pe numele lor Asics Nimbus 16, despre care, bineinteles, urmeaza sa vorbesc intr-un alt articol. Ii puteti vedea accesand link-ul.

Al doilea accesoriu nou, folosit tot pentru a doua oara dupa Maratonul Chisinaului, este perechea de gambiere de compresie. Aveam mare nevoie de un astfel de echipament, mai ales ca urmeaza alte doua curse in urmatoarele doua saptamani, iar musculatura mea are nevoie de sustinere. :))

Factorul psihic a fost reprezentat de sustinerea oamenilor din jurul meu, carora doresc sa le multumesc. Ma bucur foarte tare ca sunteti alaturi de mine si ca sunt alaturi de voi!

Ca o ultima concluzie, sunt sigur ca nimic nu ma poate opri ca in toamna sa alerg maratonul. Medalie de final de 42 de km, vin dupa tine!

This slideshow requires JavaScript.

By | 2017-03-18T16:33:53+00:00 May 6th, 2015|Jurnal de cursă|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

One Comment

  1. […] Sorin s-a dus ca vântul și a tras-o și pe Diana după el. El a terminat la kilometru 27, ea la 20. Ce să zic? Mi-s mândră tare că îi cunosc și că am alergat de atâtea ori împreună.  […]

Leave A Comment