Titans Triathlon 2018 și noi începuturi

Vara lui 2018 a venit la pachet cu multă activitate, atât sportivă cât și fotografică, ceea ce nu poate decât să mă bucure.

Printre picături de somn și dimineți cu ochii mici, penultimul weekend de iunie a fost cel mai activ de până acum.

A început cu o zi de sâmbătă în care am condus aproximativ 200 de km pentru a îl sărbători pe un prieten într-un peisaj liniștit de munte și a continuat cu o zi de duminică plină de activități sportive: dimineață o ștafetă de triatlon în cadrul Titans Triathlon powered by Campofrio, la 2 ore după am dat probe pentru Ninja Warrior România, iar la alte 2 ore am mers să mă războiesc în topspinuri la tenis de masă.

Articolul de față are ca scop povestea de dimineață, a primei competiții la care am participat anul ăsta și, în același timp, a doua alergare pe care am făcut-o pe 2018.

Totul a început în urmă cu aproape o lună când mi s-a propus să particip la această cursa împreună cu alți 2 prieteni. Ușor timid și neantrenat am format echipa cu alți 2 oameni care nici ei nu erau în vârf de formă.

Pe scurt, un ciclist ce a pedalat pe un MTB pe un traseu de viteză, un înotător care încă se antrenează pentru a reveni în formă și eu, un alergător care nu s-a antrenat deloc de aproape 8 luni. Rezultatul a fost unul mai mult decât neașteptat. Locul 5 la categoria masculin, fiecare dintre noi având timpi ce ne-au făcut să părem antrenați și în formă.

Toată experiența asta mi-a dat din nou poftă de alergare și dorința de a mă antrena pentru a termina cândva un triatlon individual. Nu vreau să îmi impun din nou vreun target pe care să nu reușesc să îl îndeplinesc curând, dar am speranța că în viitorul apropiat îmi voi îndeplini această dorință.

Până atunci, nu-mi rămâne decât să trag tare pentru a reveni în formă, fiindcă, așa cum spuneam, pofta de alergare stârnită de Titans Triathlon m-a făcut să reacționez impulsiv și iau hotărârea de a forma o echipă de podium pentru TriChallenge Mamaia, unde voi reveni după 3 ani.

Despre performanțele echipei mele la Titans Triathlon nu mai sunt multe de spus, dar trebuie să menționez câteva remarci personale la adresa competiției. Spre deosebire de anul trecut, m-am bucurat foarte tare că proba de ștafetă a fost mutată dimineață, dar sunt  conștient că această mutare i-a afectat pe cei de la individual care au trebuit să înfrunte soarele de iunie. Schimbările minore de pe traseu care au făcut ca anul acesta să adauge o pantă pe traseu nu au fost un impediment.

“Trofeul” oferit tuturor participanților, un salam inscripționat cu numele persoanei și timpul din concurs, m-a amuzat la fel de tare ca și anul trecut. Este probabil cel mai ieșit din comun trofeu de finisher primit de mine până în prezent.

Și acum, că tot suntem în plin Campionat Mondial de fotbal, voi încheia cu replica lui Bogdan Tomulica, comentatorul TVR: Să auzim de la excepțional în sus!

 

By | 2018-07-02T12:48:46+00:00 July 2nd, 2018|Jurnal de cursă, Triatlon|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

Leave A Comment