Tatuajul – O dorință cât pentru 6 ani

Tatuajele înseamnă angajament. Un angajament pe care ți-l iei pe viață.

Scriu articolul ăsta cu scopul de a încerca să îi fac să se gândească bine pe cei ce și-au pus un tatuaj pe lista de dorințe pentru 2016.

Eu am fost întotdeauna pasionat de fenomen. Mi-am dorit de mult timp unul, încă de când eram în liceu și mă uitam de 4-5 ori pe zi la Miami Ink și L.A. Ink. Dar am știut că nu trebuie să iau o decizie la cald, motiv pentru care am așteptat 6 ani până am ajuns să mă tatuez.

Seminificație:

Multă lume m-a întrebat de ce mi-am tatuat ceva cu simbolistica maratonului înainte să fi alergat un maraton (cu o lună înainte, mai exact).

Știam clar că îmi doresc tatuajul și știam clar că orice s-ar fi întâmplat, terminam cei 42 de km. Mai rămânea doar să văd, la final, dacă o să îmi mai doresc vreodată să fac asta sau nu. Daca nu mi-ar fi plăcut, tatuajul mi-ar fi amintit de momentul în care am alergat și eu, o dată în viață, maratonul. Dacă mi-ar fi plăcut, ceea ce s-a și întâmplat, tatuajul ar fi reprezentat momentul în care eu am devenit maratonist.

Motivul pentru care l-am facut cu o lună mai devreme a fost pentru că îmi doream ca gamba mea să se vindece până la momentul în care eu urma să alerg cei 42 de km. Oricât ar spune oamenii că nu, tatuajele dor și o durere de picior în timpul alergării nu ar fi fost indicată!

Proces:

După ce hotărarea a fost luată, am mers la salonul baieților de la Famous Tattoo Studio pentru programare, dar și pentru că doream să îmi fac o idee despre ce urma să se întâmple.

Mi-a placut foarte tare faptul ca Vlad a luat ideile mele (care nu erau prea strălucite) și le-a așezat în ceea ce stă acum la mine pe gambă. A fost fix ca atunci când mă uitam eu la TV și Ami James, Chris Garver sau Kat von D stăteau și ascultau dorința clientului, dupa care făceau o super schiță.

Poate gândesc departe, dar cred că ar fi mișto să se facă și în România o emisiune despre tatuaje. Poate așa și-ar mai schimba și oamenii părerea despre cei ce alerg să își coloreze corpul. Ar suna foarte tare “Mă uit la Bucharest Ink!” ca răspuns la întrebarea “Ce faci?”.

Cu programarea făcută și cu tatuajul în format digital, am avut la dispoziție aproape o lună să mă răzgândesc. Nu s-a întâmplat asta pentru că îmi doream tatuajul, așa că pe 5 septembrie m-am prezentat la masa de “tortură”.

Cum spuneam mai sus, tatuajele dor, și am simțit asta pe pielea mea aproape 4 ore cu pauză cumulată de aproape 30 de minute.

Râsete, durere, “cântat”, câteva bancuri, povești de pe la alergări, povești despre alți clienți (unii plangăciosi, alții curajosi) si am suportat durerea mai usor.

Au urmat 2 săptămâni de hidratat intens zona, iar rezultatul stă mândru pe gamba mea stângă.

Concluzie:

Daca iți dorești un tatuaj, gândește-te bine, consultă-te cu artistul, hotărăște schita și programează-te. Nu o face doar pentru că e cool! Fă-l pentru că îți dorești și fă-l să îți placă și peste 10 ani!

Foto: Răzvan Novac

By | 2017-03-18T16:33:38+00:00 January 4th, 2016|General|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

One Comment

  1. Luciana Corlan January 6, 2016 at 18:20 - Reply

    […] cel mereu prezent în rubricuță ne povestește ce și cum cu tatuajul. Și mă bucur că a decis să scrie despre asta, că și eu tot din liceu vreau să fac pasul […]

Leave A Comment