Prima cursa montana si primul mare fail

E vorba despre Cozia Mountain Run la care m-am inscris acum foarte mult timp pentru cel mai scurt traseu, cel de 4 km, pentru ca in perioada aceea eram accidentat si nu ma gandeam ca imi revin atat de repede cat sa fiu in forma pentru o distanta mai lunga.

Acum cred ca ar fi fost mult mai interesant daca m-as fi inscris pentru traseul de 21 de km sau chiar pentru cel de 31 de km.

Organizatorii s-au gandit sa ne pregateasca o dubla surpriza legata de cursa scurta. Au hotarat ca anul acesta sa fie traseu competitiv, ba mai mult, au marit distanta cu inca 2 km. Deci urma sa alerg vreo 6 km. Toate bune si frumoase pana cand am plecat in alergare si am realizat ca traseul nu imi este foarte clar.

Cursa s-a terminat pentru mine dupa nici un km, dar nu pentru ca m-am oprit, ci pentru ca la o bifurcatie am ales poteca gresita. Doua semne de pe partea dreapta m-au indus in eroare, traseul corect continuand, de fapt, printre copacii din partea stanga.

Din pacate, ceilalti doi baieti care erau in fruntea cursei cu mine si fata de pe primul loc au mers pe acelasi traseu cu mine si astfel cele doua podiumuri au cam fost date peste cap, in mare parte, din vina mea.

Cum era normal, mi-am cerut scuze pentru greseala, desi fusese o decizie de grup, eu fusesem primul care mersese in directia gresita, urmat de ceilalti.

Cea mai interesanta parte pe noul traseul creat de noi a fost momentul in care am ajuns intr-0 poienita in care cararea se termina. “And now what?”. Norocul nostru a fost ca la nici 20 de metri l-am observat pe Silviu Balan, castigatorul de la traseul de 31 de km, astfel ne-am gasit cararea inapoi catre linia de finish.

Probabil multi alergatori de la traseele de 21 si 31 de km au avut palpitatii cand ne-au vazut ca ne intorceam, multi intrebandu-ne de ce intoarcem. I-am indus si pe ei in eroare, cu faptul ca alergam in sens invers, ei crezand ca au ales traseul si sensul gresit.

Pe coborare am fost ajutat foarte mult de modul in care mi-am legat incaltarile. Deoarece purtasem aceiasi Asics Nimbus 16, incaltari pentru asfalt, sireturile m-au ajutat sa nu raman fara unghii. Din pacate, nu am inca o pereche de incaltari special dedicate pentru astfel de competitii, dar sunt in plan pentru viitor.

Pana la urma, patania s-a lasat cu o invatatura si o distanta de alergare mai lunga. Desi plecasem de acasa cu gandul ca o sa alerg doar 4 km, am ajuns sa alerg 7.3 si am experimentat alergarea pe trasee montane.

Un moment foarte marfa a avut loc inainte de festivitatea de premiere, atunci cand toti participantii ramasi in zona de finish i-au transmis un mesaj de sustinere lui Toma Coconea, care a luat startul la Red Bull X-Alps, o cursa de anduranta ce presupune parcurgerea unei distante de 1000 de km, in alergare si cu parapanta.

Toma Coconea X-Alps

Ca idee de final, sunt incantat ca am reusit sa termin prima cursa pe munte si am de gand sa mai merg la multe altele. Voi avea grija, insa, la urmatoarele sa nu se mai intample ce s-a intamplat sambata.

medalia

By | 2017-03-18T16:33:52+00:00 July 6th, 2015|General, Jurnal de cursă|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

One Comment

  1. […] Un moment foarte marfa a avut loc inainte de festivitatea de premiere, atunci cand toti participantii ramasi in zona de finish i-au transmis un mesaj de sustinere lui Toma Coconea, care a luat startul la Red Bull X-Alps, o cursa de anduranta ce presupune parcurgerea unei distante de 1000 de km, in alergare si cu parapanta. (Sorin Chineata – text integral aici) […]

Leave A Comment