Nightwish live în București (galerie foto)

Nightwish este, pentru mine, o trupă de suflet. Înseamnă şi acum trecerea de la nişte timpuri în care cu greu făceam rost, pe casete, de ceva muzică de pe la prieteni la primele CD-uri cumpărate. Albumele lor fac parte dintre cele pe care le învăţăm pe de rost. Ne lăudăm ştiind exact te-miri-ce trivia despre Tuomas sau alţi membri ai trupei, aveam pe uşa camerei posterul cu Tarja şi nici n- fi visat o -i văd în realitate.

IMG_1792

Au trecut anii, am văzut Nightwish cu Tarja de 3 ori, între timp, de fiecare dată cu nerăbdarea de rigoare luni de zile, apoi extazul (câteodată presărat de mici umbre pt Tarja cam falsa câteodată prin concerte); apoi nostalgia.

A venit şi timpul plece Tarja. Au urmat discuţiile cu prietenii legate de faptul  a “murit” trupa, nu se poate aşa ceva, nu mai există Nightwish fără Tarja, etc. Apoi a urmat un concert cu Nightwish featuring Anette Olzon în Sibiu, parcă, şi ţin minte şi acum un grup de prieteni care stăteau în afara festivalului şi ascultau pe căşti variantele originale ale pieselor care răsunau în piaţă pentru  pur şi simplu ceea ce se auzea parcă nu mai era Nightwish. Atunci credeam trupa a murit şi cu-asta basta.

A urmat un concert la Wacken în care am auzit pentru prima dată noul Nightwish, reinventat pentru a 3-a oară, cu vocal Floor Jansen. Ţin minte şi acum atmosfera de 80000 de oameni vrăjiţi complet şi ţinuţi în pumn de către nebunii ăştia frumoşi. Felul în care furnica pielea de cât de bine puteau sune pe alocuri, felul în care acest Nightwish, fără fie cel din amintirile mele dragi, reuşea trezească în minte alte şi alte senzaţii, intensitate, forţă şi sentiment totodată.

IMG_1787

Au fost momente în care doar minunam cum de este live ceea ce aud, cum de poate suna atât de bine, fără greşeală, urcat cu vocea pe culmi nebănuite cu o naturaleţe incredibilă. O seară magică.

Joi, la Bucureşti, am putut regăsi mult din magia Nightwish. Am văzut aceeaşi poftă de muzică în cei de pe scenă, am văzut fanii urlând prin public, am văzut şi cârcotaşii ( aşa-ila noi, mereu vor fi unii care comenteze vai, nu-i bine, nu e Tarja, Nightwish e mort, sigur nu mai rezistă încă un album”), am avut şi o sonorizare nu chiar perfectă, dar suficientă, am avut şi o Floor, în formă, care a încântat

Despre melodiile cântatemulte noi, câteva vechi – am dus dorul unui “Wish I had an angel” dar m-a încântat un “Ghost love score” impecabil, un “Nemo” cântat de sala întreagă, m-a surprins un “While your lips are still red” cântat cu tot sufletul de basistul viking Marco, un “Storytime” magic…

IMG_1868

Daca vorbim de  piesele noi, încă nu le simt pe toate, aşa cum ar trebui. Am aşteptat noul album cu mari pretenţii. Iniţial nu mi-a plăcut, în timp însă au început piesele îmidevină tot mai apropiate.

Complexitatea muzicii a crescut pe parcursul anilor. Nu poţi compara primele albume cu felul tot mai elaborat din ultimele compoziţii, dar per total ceea ce construiesc prin piese rămâne în esenţă joaca aceea fantastică între simfonic şi puterea metalului. Trebuie doar -i laşi te poarte prin lumile lor şi n-ai cum nu ajungi -i înţelegi şiîndrăgeşti.

Tot aşa şi-acum. Piese care poate pe album nu mi-au atras atenţia, aici le-am descoperit, iar altele pe care le ştiam şi-au arătat cu-atât mai mult valoarea – “Elan”, “Endless Forms Most Beautiful”.

IMG_1947

nota şi jocurile de lumini şi proiecţiile de pe parcursul concertului, care au ajutat mult la crearea atmosferei si publicul care a trăit cu sufletul la gură cele 2 ore de simfonic-metal finlandez. Deasemenea, în final, faptul nu s-au folosit efecte pirotehnice deloc ca şi gest de solidaritate fata de situaţia din Colectiv mi s-a părut un gest frumos.

Şi mai frumos mi s-a părut gestul băieţilor din trupă, care au vizitat în spital unele victime de la Colectiv în cursul zilei.

IMG_1799

Per total, pt mine, a fost o reîntâlnire cu un Nightwish care a crescut de-a lungul timpului, o trupa reinventată cu succes, am un Nightwish care va trăi în mine şi cu Tarja şi un “phantom of the opera” sopratic în care te poţi pierde, dar şi un alt Nightwish cu Floor vrăjind cu un “Storytime”.

Textul  a fost scris de Cristian Baita, manager al proiectului IndyDraw și programator în cadrul aplicației WowApp despre care vorbeam într-un articol anterior.

Pentru mine (Sorin)  a fost cel mai mare concert, de până acum, la care am fost fotograf acreditat, datorită Urban.ro. Iată ce a ieșit:

By | 2017-03-18T16:33:49+00:00 December 14th, 2015|Concert/Festival, Guest Post|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

Leave A Comment