Music Travel Festival sau “Festivalurile nu sunt doar despre muzică”

O să încep prin a spune că articolul ăsta trebuia publicat acum 10 zile, dar din lipsă de timp şi din prezenţă de lene intensivă în puţinele momente libere din timpul zilei, el se scrie şi apare abia acum. Mă rog, nu se scrie singur, pentru asta mă aflu eu aici.

Acum să explic de ce cred eu ca festivalurile nu sunt numai despre muzică, făcând paralela cu Music Travel Festival.

Deşi evenimentul a avut loc în Herneacova, un sătuc de lângă Timişoara, pe niste coclauri superbe, undeva dupa podgoriile de la Cramele Recaş, toata aventura a plecat de la Bucureşti. Ne-am înhămat patru bloggeri la un Kadjar şi am început să împingem pe autostrăzi, drumuri europene şi serpentine, până am ajuns la vest de ţară şi ne-am instalat cartierul general acolo, pentru numa’ 3 zile.

Panda, băiat perspicace, şi-a pregătit perechea de cizme, pentru că urma să plece în Belgia la ceva festival de rockăreală, şi aşa a ajuns să fie cel mai pregătit pentru ce urma să ne lovească în prima seară de festival – grindină. Da’ nu d-aia cu bucăţele de gheaţă care să te mângâie. D-aia cu bucăţi de gheaţă de-mi venea să intind un pahar de Cola ca să se răcească suculetele.

A trecut rapid momentul şi programul artistic ţi-a reintrat în drepturi. Câte-o ploicică d-asta pe seara a fost numa bună să racorească atmosfera încinsă din timpul caniculei de zi.

Mărturisesc că în a doua seara m-am vazut nevoit să împrumut o bluză de la o voluntară draguţă. Mă cam strângea, ce-i drept şi arătam uşor ridicol având în vedere că eram cu buricul la vedere, dar măcar ţinea de cald.

Fiind la iarbă verde, ne-am conversat şi cu membrii trupelor, în fiecare zi de festival, ne-am amuzat şi am baut până târziu, fiecare dupa posibilităţi, unii bere, alţii apă plată, că aveau de condus un Renault Kadjar.

A treia zi, şi ultima, ne-a surprins cu o furtuna d-aia ca-n filme, de mi s-au urcat doua bloggeriţe în cap, de speriate ce erau, iar Mircea Baniciu, care îmi statea în dreapta, îmi povestea de momentele cand a condus şi el pe-o vreme asemănătoare.

Nu lipseşte nici materialul video care să ateste că ne-am simţit bine şi aici stau mărturie cele două vloguri ale lui Pandutzu. Unul din prima zi, în care se vede cum dorm pe mine şi în care sunt suprinse în imagini mişcătoare toate cele relatate mai sus şi unul de a doua zi, în care fac pe taximetristul şi-mi iese.

Înainte de muson, eu şi una bucată bloggeriţă de feşăn, Gheorghe Ana-Maria,  am încercat să imităm, aşa cum am ştiu noi mai bine, una bucată vlogger Mariciu şi Ioneasca lui. Gheorghe a luat 4, pentru încurajare, eu n-am fost notat.

A fost cam aşa:

Ca să n-o mai lungesc cu poveşti de pe meleaguri cu aer de folk, o să încep cu poze de la fiecare concert la care mi-am etalat corzile vocale, cu menţiunea sigură că ne vedem şi la anul mai voioşi şi mai sexy ca-n 2016.

Les Elephants Bizarres

_MG_7818

Moonlight Breakfast

_MG_7829

Bebe

_MG_7896

Robin and the Backstabbers

_MG_7931

Alexandra Uşurelu şi Muse Quartet

_MG_8105

Grimus

_MG_8138

Yoav

_MG_8193

Akua Naru

_MG_8279

Ada Milea (cu Bobo Burlăcianu)

_MG_8339

Ţapinarii şi Fără Zahăr (Împreună şi separat)

_MG_8442

Mircea Vintilă

_MG_8484

Emeric Imre

_MG_8534

Mirea Baniciu

_MG_8552

 

By | 2017-03-18T16:33:36+00:00 June 28th, 2016|General|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

Leave A Comment