Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc 2015

Stii momentul ala cand zici “weekendul asta prelungit stau acasa si ma odihnesc” si chiar te tii de cuvant? Nici eu. :))

Dupa ce am dat o fuga pana acasa “la tara” (o zi juma’), am zis ca tre’ sa ma intorc in Bucuresti fiindca nu voiam sa ratez concertele Iris si Phoenix de la Bucharest Christmas Market si concertul Subcarpati, dar si pentru ca promisesem ca voi face act de prezenta, ca sustinator – pacemaker, la Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc.

Ei bine, tocmai despre alergare voiam sa vorbesc in articolul asta, concertele urmand sa le abordez azi-maine.

Cursa a fost fix in dimineata de dupa concertul Subcarpati, deci berile alea de la Arene au iesit prin piele la 9 dimineata in Parcul I.O.R.

Trezit cu noaptea-n cap, am cam tremurat de frig pana sa inceapa cursa fiindca m-am incapatanat sa alerg in pantaloni scurti si tricou, bineinteles. Imbracat la “tol festiv” si cu steagul la purtator asteptam cuminte startul, neinscris fiind, dar pe post de pace-maker pentru Luiza.

Surprinza a venit de la Marius (multumesc, Marius!) care mi-a zis ca nu mai alearga traseul de maraton pentru care era inscris, asa ca imi poate da mie numarul lui. Cu toate astea, la portia de sarmale n-a vrut sa renunte, iar eu puteam doar visa la bunatate de varza cu carne la tuci :)) Pana la urma am rezolvat si problema asta cu alt prieten care a renuntat la cursa, dar si la portia de sarmale si toata lumea (adica eu) a fost fericita.

Cursa a fost cu peripetii, atat pentru mine cat si pentru Luiza. Nici nu incepuse bine cursa ca a trebuit sa dau o fuga pana la “cabine”, motiv pentru care a trebuit sa trag la pace de ghepard ca sa recuperez  avansul pe care ea il luase.

Un traseu de 9.45 km terminat in 50 de minute. Priveliste misto, vreme numa buna de alergat, putin vant din fata, multe zambete si muzica buna in zona de start/finish, sustinatori pe traseu si alergatori profesionisti care sa ne arate cum se face.

Dupa ce misiunea mea a luat sfarsit, in mod oficial (Luiza a terminat cursa), am hotarat sa mai dau inca o tura de I.O.R. ca sa fiu alaturi si de Roxana.

Steagul a fost purtat si “arborat” si pe traseu si la finish, dar si de mai multi alergatori care au vrut sa se pozeze cu el pe marginea lacului. A fost prima data cand a scos “fata” in lume, la o cursa, dar cu siguranta nu a fost ultima.

Eu m-am simtit foarte bine, in primul rand fiindca nu mai alergasem de ceva timp, dar si datorita atmosferei misto de la eveniment. Am profitat de moment si am dansat o sarba ad-hoc, fiindca, asa cum spuneam, muzica a fost misto. Cu tematica romaneasca, ca doar, vorb-aia, era ziua nationala. Sarmalele au fost bune, dar parca mai mergea o portie, pozele au iesit bine. Am alergat de placere putin peste 12 km, deci pot spune ca a iesit o cursa misto.

Nici de data asta n-am plecat la “drum” fara prietenul rosu – Garmin Forerunner 920XT si fara prietenii verzi Asics Nimbus 16 (link-ul e catre modelul 17). Si fiindca mi-era dor de ziua mea, am purtat pe cap buff-ul de la Transmaraton.

Foto: Radu Cristi -Donez Amintiri, Luiza Tamas, Luiza Loloiu, Rocky Ucebistu

By | 2015-12-03T10:37:01+00:00 December 2nd, 2015|Jurnal de cursă|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

Leave A Comment