Joy – rețeta succesului. O vrei? Click aici

Joy – rețeta succesului. O vrei? Click aici Ai o idee? Vrei să inventezi ceva? Dă-i drumu’, zbate-te, luptă-te cu toți și cu toate și, în final, POATE-ți iese.

‘Când a trebuit să pună mâna pe ciomag, a pus mâna pe ciomag’ – zice bunica. Despre asta e, de fapt, vorba, să pui mâna pe ciomag atunci cand tre’, dacă vrei să câștigi.

Că degeaba ești tu fată de 10, sefă de promoție, prima la facultate, speli, gătești, ai grijă de copii, aduci bani în casă (singura de altfel), ajungi devreme acasă, dacă nu pui mână pe bâtă, sau pe pușcă, fix atunci când tre’.

Știți vorba aia: ‘la mine acasă, să vii numai cu 9 (excepție) și cu 10, că numai așa o s-ajungi ceva-n viață!’

Știu, vă sună cunoscut. Și mie, dar nu despre mine e vorba acum, aici. Ci despre Joy, o fată blondă (Jennifer Lawrence), fostă șefă de promoție în liceu, dar ajunsă vai de capu’ ei, fără niciun vis din copilărie împlinit, de care trag toți în toate părțile, care își întreține cei doi copii, fostul soț, un artist neînțeles, mama care nu se desprinde de telenovelele de la tv, tatăl (Robert De Niro), pe care i-l aduce la ușă fosta iubită. Și pe bunica, dar ea e singura mișto în toată familia asta. Singura care îi spune lui Joy că poate, că ea va asigura, într-o bună zi, succesul acestei haotice familii. Spre deosebire de restul, care îi tot repetă că e o pierde-vară.

Filmul începe iarna, cu zăpadă multă din copilăria lui Joy, cu frig, și afară și înăutru, căci părinții se certau mereu, noroc cu buni Mimi, care mai încălzește atmosfera.

  12489985_1028438163865437_12255330_o

Povestea Bucuriei, care este adevarată (a existat o Joy Mangano), poată fi luată din carte si plasată oriunde în lumea asta, oriunde există afaceri și oameni de toate soiurile. Regizorul David O. Russell a plasat-o în câteva state din SUA, dar ar merge, ca unsă, și-n Europa.

Joy e un film motivațional, destul de autentic, fără prea mult efect hollywoodian în el. Fata asta îndură multe, dar și când se trezește, îi ia mama naibii pe toți, se luptă cu toate morile de vânt, care nu-s puține, d-aia zic că e destul de real. Când simte că nu mai poate, iese afară, în fața garajului lu’ ta-su și trage cu pușca, se descarcă și continuă. Nu-i iese din prima, nici din a doua, nici din a noua. Băi, dar blonda nu se lasă.

12511331_1028438167198770_1820831508_o

Îmi amintește de povestea colonelului Sanders, care, la 66 de ani, pentru că nu îi ajungeau banii din pensie, a făcut o rețetă de pui fript cu care a bătut țara în lung și-n lat, ca să o vândă. A fost refuzat de 1.009 posibili cumpărători, dar al 1.010-lea i-a zis Da. Așa a devenit el milionar, la o vârstă la care alții joacă șah în parc și așa mănâncă lumea puiul lui, azi, la KFC.

Și mai e despre ceva povestea blondei. Ea, frumușică, înăltuță, cu de toate cum s-ar zice, ajunge să negocieze cu un bărbat, nu unu’ oarecare (Bradley Cooper) – asta după jumătatea filmului, de nu mai aveam stare pe scaun, sperând să apară din moment în moment. Negociază ei ce negociază, dar farmecul blondei pare că nu-și face efectul. Masculul nu e convins din prima de ideea ei revoluționară. Bai, dar nu se lasă! îl duce pe om în baie să-i arate. Să-i arate ce minuni face mopul inventat de ea, care șterge totu’ într-o clipită, de zici că n-a existat mizerie vreodată. Ei, omu’ nostru rămâne mut și îi bagă produsul pe tv. Simți că îi place de ea, că există un oarecare flirt timid, ca între un bărbat (frumooooooos) și o femeie (blondă), dar nu simți grosolănie, nu simți vulgaritate. Ei, mă gândesc cumva că e mâna Hollywood-ului aici, dar poate totuși…

12490123_1028438157198771_1137294587_o

Mai e o scenă când ea, după ce-și taie părul până la umeri, își pune ochelari de soare, se duce până în Dallas, să discute cu un texan important, care furase de la ea. Și îl face pe important să semneze ce vrea ea și să-i mai dea și 50.000$, plus dobândă, pe lângă ce pierduse ea, lucrând cu el. Atitudine, domne!

Și cum merge ea așa victoriasă, pe străzile Texasului, cu pletele blonde în vânt, în boxe se aude: “Bomp, bomp, bomp, bomp, bomp, bomp, I feel free”.

Yes, you can, asta i-a zis mereu bunica Mimi. Și chiar a putut, chiar dacă bunica nu mai era pe-aici, să o vadă cum conduce ea un imperiu.

So, din 8 ianuarie, să înceapă Bucuria! Vine Joy în România (distribuit de către Odeon Film)! Așa că lasă-te purtat, două ore, în lumea ei, să vezi cum ajunge dintr-un om mic, un om mare.

P.S. Filmul a fost nominalizat la două categorii pentru Globurilor de Aur, iar Jennifer Lawrence a câștigat premiul la categoria “Cea mai bună actriță într-un film – comedie/muzical”.

Text: Geanina Sandu

By | 2017-03-18T16:33:38+00:00 January 11th, 2016|Film/Serial, Guest Post|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

Leave A Comment