Am doar 18 ani… sau nu!

9 februarie, 1 noaptea, alerg pe strazi prin Bucuresti si, ascultand Vama/Vama Veche, am o revelatie. Tocmai mi-am dat seama ca ma pot simti din nou ca la 18 ani chiar daca au trecut aproape 6 ani de atunci.

Motivul e simplu si a fost evidentiat de conversatia de dinainte sa inceapa melodia “ba fratilor ce facem ma cu armata?”. Dar acum nu mai e vorba de armata din melodia celor de la Albatros – Stau in unitate care era hit cand eram eu mic, ci acum e vorba de armata aia in care primesti ordin de incorporare in caz de razboi, ti se pune o arma in brate, tragi 10 gloante si ti se spune “Bravo boss! Pare ca te pricepi! Direct in prima linie te trimitem!”, deci practic esti “carne de tu”. Fie ca ai 20 de ani sau 35, simte-te frate ca la 18 ani pe vremea cand Tudor Chirila era student fiindca daca esti in intervalu’ asta de varsta nu conteaza ca ai pregatire militara sau nu, esti bun de trimis pe front.

Diferenta intre atunci si acum este ca atunci te luau la 18 ani si te tineau acolo sa te instruiasca. Stiai ca pleci un an si poti sa spui “am sa ma intorc barbat”. Acum poti sa spui “am sa ma intorc, sper!”.

Ceea ce ma frapeaza e ca in era in care razboaiele se duc la nivel economic, inca se practica “armata clasica” in care niste pusti nevinovati sunt trimisi pe front sa moara ca prostii. Cum Petre Tutea spunea “Am stat 13 ani in temnita pentru un popor de idioti” asa spun si eu “N-am de gand sa mor ca prostul pentru un popor de idioti”.

P.S. Am placutele de identificare pregatite inca din 2012.

By | 2015-02-09T14:17:22+00:00 February 9th, 2015|General|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

One Comment

  1. […] Multa vreme am spus ca mi-as dori sa fac un an de armata, si inca nu mi-am schimbat parerea. De curand am anuntat de ce nu as vrea sa fac armata in perioada imediat urmatoare (detalii aici). […]

Leave A Comment