Crimson Peak – Un horror “must see”

Pe 16 octombrie s-a lansat şi în România filmul considerat de Stephen King a fi „extraordinar” şi „nemaipomenit de inspaimatator”.

Recunosc că am intrat în sala de cinema cu scepticism, ţinând cont că ultimele filme “horror” ale anului 2015 au fost dezamăgitoare şi deloc de groază. Însă “Crimson Peak”, nu doar că mi-a depăşit aşteptările, dar m-a determinat să îl recomand şi cunoscuţilor.
Iată povestea filmului, urmată la final de cele 5 concluzii care m-au convins că este un film de bifat pe 2015.

Suavă şi blondă Edith Cushing (Mia Wasikowska) este o “Ileana Cosânzeana“ cuminte, crescută de un tată impunător într-o casă din care nu lipseşte prezenţa supranaturală a mamei defuncte, menită a o proteja din lumea cealaltă în faţă pericolelor iminente. Liniştea îi este răvăşită de apariţia lui Thomas Sharpe, un străin misterios din Europa (Tom Hiddleston), care vine în UŞA însoţit de sora lui cu scopuri nu tocmai nobile (în ciuda titulaturii sale de “baronet”).

Bineînţeles, domnişoara Sharpe este construită de regizorul Guillermo del Toro în totală antiteză cu Edith, fiind o brunetă rece şi fără scrupule, capabilă să facă orice pentru a-şi proteja fratele, singura sa rudă rămasă în viaţă.

Ca orice tată de fată, Cushing Senior simte pericolul şi, în urmă unor cercetări amănunţite, descoperă adevărul despre cei doi vizitatori. Însă, până să apuce s-o avertizeze pe Edith, acesta moare în condiţii suspecte, ce stârnesc curiozitatea medicului familiei, un tânăr blond şi ambiţios care tânjea la dragostea frumoasei fete.

Moartea bătrânului este prezentată într-o notă violentă şi realistă, care stârneşte emoţie. Răpusă de durere, Edith se lasă consolată de către versatul Thomas, care o şi cere de soţie. Odată devenită consoarta lui, acesta o duce pe fată în castelul sau din Allerdale Hall (supranumit Crimson Peak din cauza argilei roşii pe care era construit), unde vor locui împreună cu ciudată lui sora, Lucille.

Spre deosebire de casa unde a copilărit, castelul soţului este tenebros şi înspăimântător, cu multe camere care ascund secrete, cu voci nocturne şi cu spirite care o vor tulbura pe Edith. Chiar şi vestimentaţia celor două femei este antagonică: Brunetă Lucille se îmbracă numai în negru şi nu ştie să zâmbească, pe când bălaia Edith emană bunătate prin toţi porii, implicit prin rochiile ei deschise la culoare.

Ca o soţie devotată ce este, Edith va dori să îşi susţină financiar soţul în a dezvoltă invenţia la care lucra de-o viaţă, însă în timp ce sunt definitivate actele de către avocatul familiei Cushing, tânăra fată începe să aibă viziuni cu fantomele din castel şi să se simtă din ce în ce mai rău.

Bineînţeles, salvatorul fetei este chiar doctorul de încredere al tatălui sau, care vine să o ia din Crimson Peak pe un cal, căci drumurile erau blocate din cauza iernii năprasnice. O altă antiteză impresionantă este dată de zăpada albă pe care rămân pete roşiatice de argilă, creând imaginea terifiantă a unui castel însângerat.

Finalul filmului este tragic, adevărul despre fraţii Sharpe fiind unul cutremurător, pe care îl veţi descoperi singuri 🙂

“Crimson Peak” este, cu siguranţă, un “must see” al anului, pentru că:

  1. Povestea este construită lin şi frumos în jurul luptei dintre bine şi rău şi a unor tipologii umane care stârnesc emoţie. Bineînţeles, o să doriţi să o protejaţi pe “sărmana” Edith şi o să urâţi personajele negative.
  2. Actorii sunt bine aleşi pentru rolurile jucate. Ca şi în producţia “Thor”, Tom Hiddleston joacă un rol negativ de excepţie. Mia Wasikowska este o prinţesă gotică desăvârşită, în timp ce Jessica Chastain stârneşte antipatia de la primul contact vizual.
  3. Antiteză este prezentă în tot filmul, sub toate formele ei, scenografia şi costumele fiind grandioase. Bălaia Edith este pură, bună şi iubeşte fluturii, în timp ce brunetă Lucille este neprietenoasă, ironică şi denigrează soarta fluturilor, care nu rezistă frigului din oraşul ei natal. Doctorul familiei şi salvatorul lui Edith este un american blond şi cu intenţii bune, în timp ce brunetul şi europeanul Thomas ascunde adevăruri crude. Casa părintească a “prinţesei” este caldă şi animată, în timp ce castelul din Crimson Peak este asociat cu imagini şi sunete înfricoşătoare. Zăpadă albă este pătată de argilă roşiatică ce stăpâneşte împrejurimile.
  4. Coloana sonoră este aleasă perfect şi contribuie din plin la construirea momentelor de suspans şi groază din timpul producţiei. Fantomele capătă consistenţă odată cu sunetele scoase, iar castelul din “Crimson Peak” sună a moarte. Muzică asigura evadarea totală a spectatorilor din realitate şi intrarea lor cu totul în atmosfera “creepy” a castelului însângerat.
  5. Deşi este horror, “Crimson Peak” are o morală sănătoasă, care poate fi uşor aplicată şi în zilele noastre. Conceptul filozofic în jurul căruia este construit filmul este “dragostea bolnavă”. Orice obsesie dusă la extrem va ucide întâi sufletul celui care o găzduieşte, întinzându-se apoi ca o molimă asupra celor din jur. Guillermo del Toro construieşte iubirea emoţională în antiteză cu iubirea materială şi trupească. Totodată, regizorul subliniază diferenţele dintre dragostea obsesivă, care scoate ce-i mai rău din oameni şi cea adevărată, care poate vindeca răni şi suflete.

Avem nevoie de o asemenea lecţie cinematografică, să realizăm ce este important în viaţă şi să scăpăm de lanţurile obsesiilor hrănite zi de zi de societatea actuală.

Text: Georgiana Trancă

By | 2017-03-18T16:33:50+00:00 October 19th, 2015|Film/Serial, Guest Post|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

Leave A Comment