Asaltul Lupilor – Idei la două luni după

Se intampla sa scriu despre Asaltul Lupilor abia la doua luni dupa eveniment. Nu mi-am dorit sa imi ia atat, dar se intampla, si se pare ca mi-a fost destul de greu sa revin la alergare in ultima perioada, si inca imi este.

Dupa maraton, am alergat de 4 ori, iar Asaltul Lupilor a fost parte dintre aceste 4 dati in care mi-am miscat posteriorul de pe canapea. Nu are nicio legatura cu neplacerea sau alte aspecte de genul, ci a fost pur si simplu dorinta mea de a lua o pauza. Inca incerc sa gasesc motivele.

Cert e ca la Ploiesti, pe Aerodromul Strejnic, m-am simtit extraodinar de bine. A fost poate unul din ultimele momente in care m-am simtit bine fara sa fiu presat de ganduri ceva mai sumbre. Din acel moment absolut orice incercare de stare de bine a fost corelata cu fuga de starile de anxietate, iar alergarea inca isi face treaba in sensul asta.

Asaltul Lupilor a fost o experienta tare interesanta. Tu, alergator, mergi si participi la o cursa cu obstacole si realizezi ca nu tine totul numai de a da din picioare. Din fericire eu mai aveam ceva antrenament pentru ca mai cochetez din cand in cand cu sala de forta, deci nu am avut mari probleme in a depasi obstacolele.

Participand la cursa competitiva, am obtinut un onorabil loc 5, desi in urma unei contestatii as fi putut urca inca o pozitie, contestatia mea avand ca urmari descalificarea sportivului de pe locul 3. Am ales sa nu fac asta din dorinta de a nu-mi strica eu starea de bine indusa de atmosfera zilei.

Vremea a fost numa buna de alergat, obstacolele pregatite de organizatori au fost mult mai interesant decat cele de la prima editie, traseul a fost organizat mult mai interesant, cu obstacolele dispuse strategi pe anumite zone, iar showul aviatic a facut deliciul publicului care venise sa vada o competitie de alergare, dar si avioanele “jucandu-se” pe cer.

A fost, poate, una dintre putinele curse competitive la care, desi am tras ceva de mine, m-am si distrat foarte tare in acelasi timp. Am facut tarare pe sub plase militare, catarat pe lanturi si franghii, alergare printre arbusti care ingreunau deplasarea, deplasare pe burta pe sub sarma ghimpata, tras de cauciucuri, iar la final a trebuit sa trecem de mai multi antrenori de fitness echipati cu manusi de antrenament gata sa incerce sa ne placheze.

Voi participa, cu siguranta, si la urmatoarele editi, nu de alta, dar chiar vreau sa vad cum evolueaza un proiect inceput tare frumos si care merita sustinut de catre alegatorii amatori din Romania.

Va las cu cateva poze care mie imi plac tare mult (realizate de fotografii evenimentului si de mine).

By | 2015-12-13T04:35:31+00:00 December 13th, 2015|Jurnal de cursă|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

Leave A Comment