Amintiri

Textul ce urmeaza este adaptarea unei postari de acum un an.

Se spune ca perioada asta a anului este despre magie si ca, acum mai mult ca niciodata, ar trebui sa fim mai buni unii cu altii. Tind sa fiu de acord cu afirmatia asta deoarece simt an de an pe pielea mea sentimentul ala de implinire. Nu stiu de ce se intampla asta, pentru ca eu mi-as dori sa fie la fel tot anul, dar parca iarna e totul diferit.

De cativa ani totusi, parca nu mai e la fel. Cand vine iarna nu mai sunt la fel de entuziasmat ca atunci cand eram mic. Acum devin melancolic si incep sa vizualizez “filmul” fiecarei ierni care a trecut sau cel putin cele mai frumoase momente care au avut loc iarna inca de cand aveam 3-4 ani. Pe langa momentele sa zic magice, imi amintesc si de momentele simple, dar pe care le asociez doar cu aceasta perioada, cum ar fi drumul la biserica cu bunica atunci cand eram foarte mic si practic descopeream lumea sau cand numaram minutele pana cand urma sa ies cu mama pe strada sa ma plimb cu sania. Erau lucrurile simple care m-au ajutat sa cresc si sa devin persoana care sunt astazi.

De-a lungul anilor iarna a insemnat pentru mine urmatoarele lucruri: cozonacul proaspat scos din cuptorul bunicii, mersul la colindat impreuna cu prietenii si vinul fiert de dupa, bucuria adusa de cadourile de la Mosul, deceptia constatarii ca, de fapt, Mosul nu exista, bataile cu zapada din curtea scolii si mai apoi in curtea liceului, omul de zapada imens facut in mijlocul strazii care incurca circulatia, colindele de la serbarea de Craciun din scoala generala, tortul din ziua de Craciun, mancarea specifica sarbatorilor de iarna, seria Home Alone (aproape an de an), serile de acum 15-16 ani in care ma uitam cu bunicii la emisiuni cu tematica folclorica (de fiecare data cand ascult muzica populara ma gandesc la serile de atunci) si bineinteles dulciurile, multe dulciuri.

E de ajuns sa vad luminile aprinse in oras sa-mi amintesc toate lucrurile de mai sus si sa intru in starea aia ciudata. In fiecare iarna simt nevoia sa ascult “Frank Sinatra – My way” si poate pentru ca incepe cu “And now, the end is near”, doar ca dupa ce o ascult imi reimprospatez memoria si fac in asa fel incat toate amitirile pe care le-am “colectionat” in 20 ierni din cele 24 pe care le-am trait sa nu fie uitate niciodata. Asociez melodia asta si cu alte momente, cum ar fi cele in care am reusit lucruri marcante pentru mine, dar prima idee care imi traverseaza creierul este aceea ca sfarsitul de an este aproape si ca ar trebui sa fac o retrospectiva a activitatilor savarsite in timpul anului curent si sa vad ce as vrea sa schimb, astfel incat anul urmator sa fie mai bun.

Pana la momentul ala, din preajma zilei de 31 decembrie, cand incep sa imi fac planuri pentru 2015, mai am inca o saptamana in care sa ma bucur de tot ceea ce inseamna perioada asta si sa sper ca si anul asta o pot adauga la “colectia” mea de momente cateva lucruri simple pe care sa mi le amintesc cu drag  in anii ce vor urma.

By | 2015-12-14T16:11:31+00:00 December 23rd, 2014|General|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

Leave A Comment