Alvin & the Chipmunks: The Road Chip – toate veverițele, hands up!

Seara de vineri, într-o sală de cinema plină. Copii în stânga, copii în dreapta, copii în față, copii în spate. Zece râd, douăzeci plâng, restu’ țipă. Trag adânc aer în piept și mă consider învinsă. Puștiul de lângă mine îl întreabă-n șoaptă pe ta-su dacă a început. Era reclamă la Deadpool super-eroul.

Apoi începe. Toți ne-am dat seama.

Ca paranteză, aveam o fobie de șoricei, până când, acum mulți ani, într-o sâmbătă dimineață, eu și câțiva omuleți am văzut, tot la cinema, Ratatouille. De atunci, nu numai că ghiveciul ăla, preparat franțuzește, a devenit una dintre mâncărurile mele preferate, dar șoriceii mi se par chiar simpatici. Cu veverițele nu știu ce interacțiune aveți, că nu prea sunt pe post de pet (șoriceii mai sunt). Eu mă mai întâlnesc cu ele și cu cozile lor stufoase când îmi mai taie calea turelor de Herăstrău. Le vedeam haioase, dar acum mi se par și frumoase și deștepte și târziu acasă.

alvin-and-the-chipmunks-abort-marriage-in-the-road-chip

După ce mergeți și la ultimul film din seria Alvin șiveverițele, garantat v-ați lua una acasă, dacă nu chiar două-trei, să vă faceți formație. Pentru că astea nu fac mâncare, dar îți consumă caloriile mâncate. Te scoală de pe scaun cu muzica lor. Și cântă de toate, domne, știu și salsa, și samba, știu și funk de-al lui Bruno Mars, știu și de-ale băieților din Bronx. Talent pur. Dar să-i vezi unduindu-se…greu rămâi pe scaun.

Eu când mă fac mare, vreau să mă fac mintea unui regizor de animație. Asta tot ca paranteză.

Și acum ca întrebare. Voi, ăștia cu animale pe acasă (mă refer la pet-uri, zise și de companie), v-ați gândit vreodată să le înfiați? Să scrie și în actul lor de identitate numele vostru de familie? Adică să fiți, cu adevărat, o familie? Dacă colocatarii aștia v-ar reproșa, cu ochii plânși, într-o bună zi, că nu sunteți pe de-a-ntregul o familie, v-ați duce repede la tribunal (sau unde o trebui) să cereți consemnarea adopției și preluarea numelui pentru toți membrii ei? Eu m-aș duce. Și Dave s-a dus, făcându-și copiii-veverițe cei mai fericiți din lume.

Alvin-and-the-Chipmunks-The-Road-Chip

Leaderul Alvin, ochelaristul Simon și grăsuțul Theodore îți transformă o vineri seară geroasă și gri într-una caldă și colorată. Și nu e doar de la puloverele roșu și verde sau de la hanoracul albastru. E de la energia lor de suricate, cu privirea miloagă când vor la Miami, de exemplu. Dave rezistă ochilor blânzi și umezi, că avea o șustă, nu voia să mai poarte de grijă și copiilor. Copii care înțeleg că tata ar cam vrea să se însoare, de unde rezultă că nu vor mai fi ei în centrul atenției. Așa că pun la punct un plan să împiedice nenorocirea. Mai ales că, la pachet cu viitoarea soață, ar fi venit și un frate vitreg, de nedorit. Așadar, se unesc toți patru, cu fratele om, având un scop comun și pornesc la drum spre plajele din Miami. Cântă, dansează, fac bani de autobuz, că pe avion reușiseră să aibă interdicție, ajung la televizor sub formă de știri. Și, când aproape își îndeplinesc planul, realizează că nu e cel bun și renunță la el. Astfel, vor trăi fericiți toți șase pân’ la adânci bătrâneți.

Text: Geanina Sandu

By | 2017-03-18T16:33:38+00:00 February 8th, 2016|Film/Serial, Guest Post|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

Leave A Comment