Alergare fosforescentă la #after9cross în IOR

E vineri și e vară. E sport și e parc. IOR parc. Ca mine, sute de băieți și fete  (desigur, aici îi încadrez și pe bărbați și pe femei) se întind pe iarba verde și moale, își pun echipamentul de concurs, cip-ul la picior, brățările, colierele, ochelarii și urechile fosforescente, își fac zeci de selfie-uri, mănâncă un măr, o banană, să prindă puteri. Asta în timp ce profesioniștii se încălzesc corespunzător pentru ce va să vie. Ușor, ușor, colțul din IOR – din fața scenei de lângă lac – se face negru, ca un mare tricou – “RUNFEST – Bucharest After9Cross” 2016, de altfel, acesta fiind numele evenimentului de alergare ce a avut loc în seara de 22 iulie. Băiatul de la microfon ne cheamă la încălzire și pe noi, ultimii puturoși, nu așa orișicum, ci cu Horațiu de la World Class. Ah, ce greu a fost, încălzire serioasă, nu glumă. Lucea transpirația pe noi după 15 minute, la întrecere cu toate accesoriile alea fosforescente. 🙂

RUNFEST_After9Cross_foto Matei Moroldo 3

Ne tragem sufletul, ne ștergem nădușeala și la Start cu noi. Pe căprării, ăștia cu mai puțini kilometri primii, ăștia vitejii, cu 9,5 km, ultimii. Pleacă începătorii. Noi stăm deocamdată pe loc. 5, 4, 3, 2, 1, Start! Start și la aplicație și hai, la alergat!

Lumea ieșită la plimbare, ca la început de weekend, cu cățel, purcel, copil și fiecare ce mai avea în dotare, nu m-a împiedicat foarte tare, aveam deschizători de drum mulți înainte, care anunțaseră de zor mulțimea și o organizaseră să se plimbe pe margine, că pe mijloc vin sportivii cu sutele. Voluntarii foarte de ajutor, fosforescenți si ei, semănau cu niște polițiști care dirijează circulația prin intersecții. Pe ultimul kilometru, nu mi-am mai ținut gândurile în frâu, le-am lăsat libere, să zburde și o luasem înainte, în loc să fac dreapta și să urc ultima panta spre Finish. Dar a fost voluntara pe fază și m-a ghidat pe drumul cel bun, țipând mai tare decât Depeche Mode și al lor “Secret to the End”, din urechile mele: “Hai, mergi către linia de Finish. Bravo!”. Pe lângă voluntarii de bună voie și nesiliți de nimeni, care au ajutat enorm evenimentul, mai erau și zeci de copii, voluntari ad-hoc, al căror chip nu-l vedeai, că era noapte, dar ți-l puteai imagina ca o definiție a fericirii, una dintre ele. Accesorizați până la refuz cu fel de fel de chestii fosforescente, ne încurajau, țipau, erau duri sau erau blânzi, întindeau mâinile pentru Bastos.

“- Hai, mai repede, mai repede, ce faceți aici, dormiți?!”, iar replica aceasta  venea de la o fetiță de 6-7 ani, judecând după înălțime, care, din nou, mi-a acoperit muzica din urechi, dată la maximum. Cred că azi nu mai are voce, a fost mai ceva ca pe stadion pentru ea. :))

Andreea, cu care am plecat de la Start, dar care a ajuns la Finish cu 7 minute înaintea mea – asta doar pentru că are picioare mai lungi, nu un ritm mai bun, ha –  îmi povestește că a avut parte de copii mai blânzi. O fetiță zicea că nu își poate imagina cum putem să alergăm atât, că ea sigur n-ar putea, dar ne admiră foarteeee mult pentru ce facem. Eu zic că dacă mai vine pe la două trei concursuri d-astea, poate și pe lumină – dacă nu le-o desființa cumva doamna primar Firea-Pandele!  – o să poată și ea, într-o zi, ce-am putut noi.

Noi ăștia cei mai viteji am avut de dat trei ture de parc, ca să ne facem norma. Nu sunt gropi prin parcul IOR, iar asta a fost foarte bine pentru o alergare de noapte, pe care s-o terminăm întregi. Ne-am îmbulzit nițel pe prima tură, când eram toți și ceva lume la plimbare, fiind ora 21.30, pe a doua ne-am mai răsfirat, iar pe a treia am avut, de fapt, impresia că eram singură și-mi făceam rondul de noapte, cum îmi stătea, odată, în obicei. Iar când am trecut finishul, chiar dacă m-a atins steagul de Formula 1, pe care îl flutura Horațiu, antrenorul de la World Class, eu n-am pus frână decât după vreo 5 metri, de am pus-o pe săraca fată care împărțea medaliile, să alerge după mine, în noapte. Dar ne-am descurcat până la urmă, am medalia mea de #after9cross. 😀

RUNFEST_After9Cross_foto Matei Moroldo

Mi-a plăcut alergarea în noapte… cu multă fosforescență, peste 600 de alergatori și multe zeci de trecători susținând sportivii de pe margine, semn că astfel de evenimente sunt din ce în ce mai bine primite și de publicul larg. A fost o experientă inedită, iar cu urmatoare ocazie voi fi moț la start. A fost un mélange între util și plăcut, între sport serios și sport for fun. Pentru mine, a fost glamouros! Zic asta, pentru că sunt fată. Sigur și băieții s-au distrat deși… un băiat nu știu cum ar numi-o într-un singur cuvânt. Așa, ca detaliu, să știți că erau mai mulți băieți decât fete, fosforescenți, pictați pe fețe, cu brățări la mâini și la picioare, cu ochelari, cu urechi. Ele străluceau oricum, prin grație, zice o fată glamour! 😉

La final, aș adăuga faptul că mă bucur mult să văd că sunt tot mai multe evenimente sportive în Capitală și în țară și mai ales că există varietate – pe șosea, în parc, în pădure, pe munte – că tot mai mulți oameni dau curs invitației la mișcare și sperăm, treptat, și publicul bucureștean să fie pătruns de atmosfera sportivă și să aclame alergătorii, așa cum vedem la majoritatea evenimentelor peste granițe. Cu siguranță, ar impulsiona și mai mulți oameni să facă sport, indiferent de vârstă sau de abilități.

Text: Geanina Sandu

RUNFEST_After9Cross_foto Rares Gireada

By | 2017-05-23T12:08:54+00:00 July 26th, 2016|Guest Post|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

Leave A Comment