15 vs 22

Aveam 15 ani si timpul parea sa treaca foarte incet. Tocmai incepusem liceul si m-am mutat in Bucuresti.Era o lume complet noua pentru mine la varsta aia. Poate o trecere prea brusca de la viata linistita de la mine de acasa.

Imi amintesc cum mergeam pe strada si vedeam cum oamenii se grabesc, iar eu nu intelegeam de ce. Timp de 2 ani nu am facut altceva decat sa merg la liceu si sa ma intorc acasa. Parea totul monoton si trist si ajunsesem sa ma refugiez in muzica si sa fiu foarte tacut.

Prin a 11-a am inceput sa vad lumea cu alti ochi. Suna a cliseu, dar vara aia dintre a 10-a si a 11-a a insemnat momentul schimbarii mele, momentul in care eu am inceput sa devin ceea ce sunt astazi. Am inceput sa las in urma atitudinea de lup singuratic si sa fac ceea ce mi-a placut dintotdeauna: sport. Asa am inceput sa cunosc oamenii si ei sa ma cunoasca pe mine.

Atunci am inceput sa inteleg oamenii care cu 2 ani in urma mi se pareau grabiti. Am inceput sa realizez ca timpul e foarte scurt pentru tot ceea ce-mi doream eu sa fac. Cu aceeasi problema ma confrunt si in ziua de azi, doar ca acum a devenit ceva normal, o rutina zilnica. Atunci era ceva complet nou, care ma obosea, dar care ma forma.

Tot prin 2008 am inceput sa vad filme. Asa imi petreceam timpul liber si invatam cate ceva din fiecare film pe care il vizionam. Pana in clasa a 12-a ajunsesem sa vad aproape 200 de filme si 3-4 seriale. Atunci mi se parea mult, dar cu trecerea timpului mi-am dat seama ca nu e deloc asa.

La finalul liceului am avut un sentiment foarte ciudat deoarece simteam ca ratasem anumite oportunitati doar pentru ca nu am riscat cand a trebuit. Inca lucrez la partea asta.

Facultatea a reprezentat un alt moment de cumpana pentru ca dupa primul an petrecut pe bancile facultatii pe care o incepusem mi-am dat seama ca nu era ceea ce imi doream sa fac si am hotarat sa schimb mediul. Am ajuns in “Mate-Info” si ma bucur foarte tare ca am hotarat sa fac schimbarea asta exact atunci cand a trebuit.

In cei 2 ani si jumatate am cunoscut extrem de multi oameni geniali de la care am avut ce invata. Asa cum era normal, au existat si incercari prin care a trebuit sa trec, printre care si de ordin fizic, dar le-am facut fata cu curaj si am ajuns la stadiu la care nu imi mai este frica de absolut nimic. Sportul ma ajuta sa ma eliberez de stres si totodata sa fiu sanatos si in foarte multe momente simt ca nimic nu ma poate opri.

Sper sa continui tot asa, iar peste alti 7 ani sa vad momentul asta exact cum vad acum momentul inceputului de liceu.

By | 2013-12-29T00:04:07+00:00 December 29th, 2013|General|

About the Author:

Maratonist, Inginer, Copywriter

Leave A Comment